Avem di tati… in afara de jurnalisti

Vineri am fost la o şedinţă închisă a unei asociaţii de producători agricoli din mai multe raioane. Recunosc, credeam că noi nu avem mintea ceea de care avem nevoie pentru a face business. Am văzut oameni care ştiu să vorbească frumos, coerent, care utilizează termeni economici ştiinţifici, nu moldoveneşti etc.

Mă rog, asta-i tot ce îmi permite legea nescrisă a şedinţelor închise să spun.

Mă doare un lucru: nu se atrage atenţia asupra agriculturii. Mă refer la oameni de media, că jurnalişti avem puţini. Dar nici pe ei nu-i interesează.

Cum poate o ţară agrară… şocant, nu? … AGRARĂ, să se concentreze asupra industriei, asupra geopoliticii, asupra Libiei, Japoniei etc. dacă nu atrage atenţia la propriul rahat din grădină. Nu mă refer la îngrăşăminte pentru pământ.

Avem jurnalişti care toată ziua fug după politicieni şi cei care se fac a fi politicieni.

Avem jurnalişti care toată ziua fug după businessmani.

Avem jurnalişti care toată ziua fug după copii care au văzut lucruri tragice.

Avem jurnalişti care toată ziua fug la Piaţa Centrală şi discută despre preţuri.

Nu avem, însă, oameni care ar merge la oamenii care deţin teren agricol sau la cei care le arendează şi creează diferite mini-corporaţii.  Pe cine interesează cel care cultivă cereale sau are animale. Asta nu-i fashion.

Nu faci audienţă cu asta.

Ba chiar tare aş mai spune că faci!

Analizând foarte simplu cum merg vizualizările pe portalurile de ştiri observi deodată că ştirile despre oameni au o rată nebună de vizualizări.

Dar problema nu-i aici. Ea vine încă de la facultate. Profesorii de la jurnalism economic se concentrează asupra băncilor, creditelor, burselor de valori. În fine, diferite prostii cu care trebuie să se ocupe oamenii care au bani în ţări în care sunt bani.

Chiar săptămâna trecută o colegă de-a mea a citit o ştire despre Mobias Bancă la ore. Şi m-am întrebat: da’ pe mătuşa Mărioara o interesează că preţul acţiunilor Mobias a crescut?

Pe ea ar interesa-o cu cât ar putea da în arendă pământul ei. Pe dânsa ar interesa-o câte tone de una şi alta au fost recoltate anul acesta de pe terenul ei sau din apropiere.

Oamenii ăştia au atâtea de povestit. Oamenii ăştia au atâta de arătat. Oamenii ăştia sunt cei care trăiesc cu viaţa lor, nu cu viaţa celor care le dictează ce să spună şi cum să spună.

Cred că dacă s-ar găsi un om cu demnitate care s-ar apuca de vorbit/scris/filmat istorii din agricultură, ar deveni printre cei mai buni jurnalişti din ţară. Pentru că aici trebuie doar să ai dictafon şi dorinţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *