“Cartea cu povesti”

Am vrut sa avem o amintire de la cununia civila care a fost in luna august, nu am vrut cameraman, mi s-a parut o prostie asa ca am apelat la o firma de profesionisti in materie de fotografii. Fotografia parca spune mai multe si iti trezesc amintiri placute, o fotografie o poti inrama sau iti poti face o carte de povesti cum ii spun eu vechiului album foto. De aceste amintiri unice au avut grija cei de la www.jadoris.com , eu au avut grija ca ele sa ramana mereu in sufletul nostru. Au stiut mereu sa anticipeze pozitia si unchiul de unde se putea face cea mai buna poza.

Cununia a fost foarte frumoasa dar si foarte obositoare, emotiile incep sa te copleseasca cu o zi inainte si incepi sa ai fel de fel de ganduri, te gandesti daca totul o sa fie bine, daca toti invitati se vor simti bine, daca au tot ce le trebuie, incerci sa sa te gandesti la fiecare daca le-ai laut ce le trebuie. Noaptea cu toate ca nu prea mai aveam ce face a fost una alba. Am incercat sa dormim si sa ne linistim dar de unde, nu aveam stare. Dimineata am mers sa intampin pe cei de la jadoris pentru ca nu erau din oras, am mers cu ei la o plimbare pentru a le prezenta locurile si pentru a alege impreuna locurile unde vom merge sa facem poze doar eu si cu sotia. Fiind un oras pe marginea Dunarii, m-am gandit sa le arat cele mai frumoase zone de pe malul fluviului dar i-am dus si in zone mai stancoase. Dupa stabilirea traseului foto m-am intors acasa la viitoarea sotie pentru a ma pregati de cununie. Parca stateam ca pe ace dar mi-am invins emotiile si am incercat sa ma linistesc. La ora 12 am mers la starea civila unde am mers si am semnat actele apoi am fost felicitati de familii si de cei dragi. Am facut cateva poze de grup dupa care noi doi ne-am retras cu fotografi pentru sedinta foto urmand ca dupa sa ne intalnim cu prieteni pentru a ne distra.

A fost prima data cand am facut o sedinta foto adevrata. Pana acum cand faceam o poza ranzeam ca idiotul catre obiectiv, ca doar asa am fost invatati de mici ” mami uita-te la nenea… pasarica” va mai aduceti aminte de parinti cum ne faceam cand eram mici . Ei bine acum am invatat ca trebuie sa fiu cat mai natural sa ma gandesc ca de fapt nu ma pozeaza nimeni, sa facmi miscari naturale, gesturi naturale, sa nu ma uit catre obiectiv cum fusesem obisnuit.

Pozele au iesit criminale, cu toate ca sedinta foto a fost una obositoare pentru ca cei de la Jadoris au dorit sa ne faca cat mai multe poze si sa avem amintiri de peste tot, s-au chinuit cu noi sa ne faca sa fim cat mai naturali si au tras de noi sa mergem in cat mai multe locuri pentru a ne alege cele mai frumoase fotografii pentru “cartea cu povesti”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *